curvar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CURVÁR, curvari, s. m. (
Pop.) Afemeiat. –
Curvă +
suf. -ar. Cf. v. sl. kurŭvari.curvar (Dicționar de argou al limbii române, 2007)curvar, curvari s. m. 1. bărbat afemeiat.
2. soț adulter.
curvar (Dicționaru limbii românești, 1939)curvár m. (d.
curvă).
Triv. Ĭubitor de femeĭ. V.
adulter.curvar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*curvár (
pop.)
s. m.,
pl. curváricurvar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)curvar m. adulter. [Slav. KURĬVARĬ].
curvar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CURVÁR, curvari, s. m. (
Pop.) Afemeiat. —
Curvă +
suf. -ar. Cf. v. sl. kurŭvari.