curut (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)curút s. m.,
pl. curúțicurut (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CURÚT, curuți, s. m. 1. Nume dat țăranilor români și maghiari participanți la războiul țărănesc din 1514.
2. Nume dat în Ungaria și în Transilvania participanților la lupta antihabsburgică. — Din
magh. kuruc.