curial - explicat in DEX

curial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CURIÁL, -Ă, curiali, -e, adj. Care aparține aceleiași curii¹; referitor la o curie¹; de curie¹. [Pr.: -ri-al] – Din lat. curialis, fr. curial.

curial (Dicționar de neologisme, 1986)
CURIÁL, -Ă adj. Care aparține aceleiași curii, referitor la o curie. [Pron. -ri-al. / < lat. curialis].

curial (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CURIÁL, -Ă I. adj. care aparține aceleiași curii¹ (1), referitor la o curie¹ (1). II. s. m. membru al unei curii¹ (1). (< lat. curialis, fr. curial)

curial (Dicționaru limbii românești, 1939)
*curiál, -ă adj. (lat. curialis). De curie, al curiiĭ: preuțĭ [!] curialĭ. S. m. Din aceĭașĭ curie cu altu.

curial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
curiál (-ri-al) adj. m., pl. curiáli; f. curiálă, pl. curiále

curial (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CURIÁL, -Ă, curiali, -e, adj. Care aparține aceleiași curii¹; referitor la o curie¹; de curie¹. [Pr.: -ri-al] — Din lat. curialis, fr. curial.