curgător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CURGĂTÓR, -OÁRE, curgători, -oare, adj. 1. (Despre ape) Care curge necontenit.
2. Fig. (Despre vorbire, frază, stil) Cu debit bogat, ușor și plăcut; fluent; cursiv.
3. (
Înv.; despre an, lună) Curent (
I 2). –
Curge +
suf. -ător.