curgător - explicat in DEX

curgător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CURGĂTÓR, -OÁRE, curgători, -oare, adj. 1. (Despre ape) Care curge necontenit. 2. Fig. (Despre vorbire, frază, stil) Cu debit bogat, ușor și plăcut; fluent; cursiv. 3. (Înv.; despre an, lună) Curent (I 2). – Curge + suf. -ător.

curgător (Dicționaru limbii românești, 1939)
curgătór, -oáre adj. Care curge, curent: apă curgătoare. Fig. Ușor, răpede [!], cursiv: scriere curgătoare. Ușor, curent: vorbă curgătoare. Curent, actual: anu curgător. V. stătător.

curgător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
curgătór adj. m., pl. curgătóri; f. sg. și pl. curgătoáre

curgător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
curgător a. 1. care curge; apă curgătoare în opozițiune cu apă stătătoare 2. fig. ușor și natural: stil curgător.

curgător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CURGĂTÓR, -OÁRE, curgători, -oare, adj. 1. (Despre ape) Care curge necontenit. 2. Fig. (Despre vorbire, frază, stil) Cu debit bogat, ușor și plăcut; fluent; cursiv. 3. (Înv.; despre an, lună) Curent (I 2). — Curge + suf. -ător.