curentare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CURENTÁRE, curentări, s. f. Acțiunea de
a (se) curenta și efectul ei. –
V. curenta.curentare (Dicționar de neologisme, 1986)CURENTÁRE s.f. Acțiunea și faptul de a (se) curenta. [<
curenta].
curentare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CURENTÁRE, curentări, s. f. Acțiunea de
a (se) curenta și efectul ei. —
V. curenta.