curenta - explicat in DEX

curenta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CURENTÁ, pers. 3 curentează, vb. I. Tranz. (Despre un conductor de electricitate) A provoca cuiva un șoc (mai ușor) prin atingere. ♦ Refl. (Despre ființe) A atinge un conductor electric suportând un șoc (mai ușor). – Din curent.

curenta (Dicționar de neologisme, 1986)
CURENTÁ vb. I. tr. A produce o zguduire, o comoție prin curent electric. ♦ refl. (Despre ființe) A atinge un circuit electric, suferind un șoc (ușor). [< curent].

curenta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CURENTÁ vb. 1.. tr. a produce o zguduire, o comoție prin curent electric. II. refl. (despre ființe) a atinge un curent electric. (< curent)

curenta (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
curenta, curentez v. t. (intl.) a deposa pe cineva de bunurile personale prin furt.

curenta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
curentá (a ~) vb., ind. prez. 3 curenteáză

curenta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CURENTÁ, pers. 3 curentează, vb. I. Tranz. (Despre un conductor de electricitate) A provoca cuiva un șoc (mai ușor) prin atingere. ♦ Refl. (Despre ființe) A atinge un conductor electric suportând un șoc (mai ușor). — Din curent.