curelărie - explicat in DEX

curelărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CURELĂRÍE¹ s. f. Meșteșugul sau meseria curelarului. – Curelar + suf. -ie.

curelărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CURELĂRÍE², curelării, s. f. 1. Atelierul curelarului sau secție dintr-o întreprindere unde se lucrează și se repară curele și alte articole de piele; magazin unde se vând astfel de articole. 2. Obiecte fabricate din piele; p. ext. mulțime de curele. – Curea + suf. -ărie.

curelărie (Dicționaru limbii românești, 1939)
curelăríe f. Meseria de curelar. Atelier saŭ prăvălie de curele.

curelărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
curelăríe s. f., art. curelăría, g.-d. art. curelăríei; (ateliere) pl. curelăríi, art. curelăríile

curelărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
curelărie f. 1. meseria curelarului; 2. marfa sa.

curelărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CURELĂRÍE¹ s. f. Meșteșugul sau meseria curelarului. — Curelar + suf. -ie.

curelărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CURELĂRÍE², curelării, s. f. 1. Atelierul curelarului sau secție dintr-o întreprindere unde se lucrează și se repară curele și alte articole de piele; magazin unde se vând astfel de articole. 2. Obiecte fabricate din piele; p. ext. mulțime de curele. — Curea + suf. -ărie.