curelar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CURELÁR, curelari, s. m. Meșter care face și întreține curele, hamuri și alte articole de piele. –
Curea +
suf. -ar.curelar (Dicționaru limbii românești, 1939)curelár m. (d.
curea, curele. Cp. cu
văpselar). Fabricant saŭ vînzător de curele și hamurĭ.
curelar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)curelár s. m.,
pl. cureláricurelar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)curelar m. cel ce face curele sau hamuri.
curelar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CURELÁR, curelari, s. m. Persoană specializată în confecționarea curelelor sau a hamurilor etc. și la întreținerea lor. —
Curea +
suf. -ar.