curechi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CURÉCHI s. m. 1. (
Reg.) Varză.
2. (În sintagma)
Curechi-de-munte = plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-aurii și cu fructe achene prevăzute cu peri
(Ligularia glauca). –
Lat. colic(u)lus (=
cauliculus).curechi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)curéchi (curéchi), s. m. – Varză.
Lat. *colĭculus (Cipariu,
Elem., 18; Pușcariu 460; Candrea-Dens., 456; REW 1727; DAR; Rosetti, I, 66);
cf. it. colecchio, sp. colleja. –
Der. curechiu, adj. (verde, verzui);
curechiște, s. f. (cîmp de varză);
curecher, s. m. (cultivator de verze). Nefolosit în
Munt. și
Olt.curechi (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)curéchi, s.m. –
1. (bot.) Varză (Brassica oleracea): „Că de post ne-am săturat, / De curet’i din ton, murat” (Calendar 1980: 16). ♦
2. (gastr.) Curechi umplut = sarmale. – Lat. colic(u)lus (=cauliculus).
curechi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)curéchi (
reg.)
s. m.,
pl. curéchicurechi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CURÉCHI, curechi, s. m. 1. (
Reg.) Varză.
2. (În sintagma)
Curechi-de-munte = plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-aurii și cu fructe achene prevăzute cu peri
(Ligularia glauca). —
Lat. colic(u)lus (=
cauliculus).
curechĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)curéchĭ m., pl. tot așa (lat.
colĭcŭlus, caulĭcŭlus, dim. d.
caulis, varză, vgr.
kaulós; it.
colécchio. D.
caulis vine fr.
chou și germ.
kohl).
Nord. Varză.