curechi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)curéchi (curéchi), s. m. – Varză.
Lat. *colĭculus (Cipariu,
Elem., 18; Pușcariu 460; Candrea-Dens., 456; REW 1727; DAR; Rosetti, I, 66);
cf. it. colecchio, sp. colleja. –
Der. curechiu, adj. (verde, verzui);
curechiște, s. f. (cîmp de varză);
curecher, s. m. (cultivator de verze). Nefolosit în
Munt. și
Olt.