curechi - explicat in DEX

curechi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CURÉCHI s. m. 1. (Reg.) Varză. 2. (În sintagma) Curechi-de-munte = plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-aurii și cu fructe achene prevăzute cu peri (Ligularia glauca). – Lat. colic(u)lus (= cauliculus).

curechi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
curéchi (curéchi), s. m. – Varză. Lat. *colĭculus (Cipariu, Elem., 18; Pușcariu 460; Candrea-Dens., 456; REW 1727; DAR; Rosetti, I, 66); cf. it. colecchio, sp. colleja. – Der. curechiu, adj. (verde, verzui); curechiște, s. f. (cîmp de varză); curecher, s. m. (cultivator de verze). Nefolosit în Munt. și Olt.

curechi (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
curéchi, s.m. – 1. (bot.) Varză (Brassica oleracea): „Că de post ne-am săturat, / De curet’i din ton, murat” (Calendar 1980: 16). ♦ 2. (gastr.) Curechi umplut = sarmale. – Lat. colic(u)lus (=cauliculus).

curechi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
curéchi (reg.) s. m., pl. curéchi

curechi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CURÉCHI, curechi, s. m. 1. (Reg.) Varză. 2. (În sintagma) Curechi-de-munte = plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-aurii și cu fructe achene prevăzute cu peri (Ligularia glauca). — Lat. colic(u)lus (= cauliculus).

curechĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
curéchĭ m., pl. tot așa (lat. colĭcŭlus, caulĭcŭlus, dim. d. caulis, varză, vgr. kaulós; it. colécchio. D. caulis vine fr. chou și germ. kohl). Nord. Varză.