curcubătă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CURCUBẮTĂ s. f. v. curcubetă.curcubătă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CURCUBĂTĂ, Dionisie (1905-1950,
n. Hunedoara), inginer electromecanic român. Studii și cercetări privind elaborarea fontei în furnal. A făcut primele experiențe privind desulfurarea fontei în afara furnalului.
curcubătă (Dicționaru limbii românești, 1939)curcúbătă (Ban.), f., pl.
ete (lat.
cucúrbita, id.; fr.
courge, pv.
cogorde; it.
corbezza [lat.
cucurbĭtea]. Cp. cu
curcubeŭ). Dovleac. – În Maram.
cucúrbătă (?), în bibl. Petersbg. Ion, 4, 7,
-étă, ca și´n Trans. și mrom.
curcubătă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CURCUBẮTĂ s. f. v. curcubetă.