curba (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CURBÁ, curbez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) face curb (
I), a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) arcui. – Din
fr. courber.curba (Dicționar de neologisme, 1986)CURBÁ vb. I. tr., refl. A (se) face curb; a (se) arcui, a (se) îndoi. [< fr.
courber].
curba (Marele dicționar de neologisme, 2000)CURBÁ vb. tr. a (se) face curb; a (se) îndoi. (< fr.
courber)
curba (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)curbá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
curbeázăcurbà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)curbà v. a face curb, a îndoi, a încovoia.
curba (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CURBÁ, curbez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) face curb (
I), a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) arcui. — Din
fr. courber.