curatelă - explicat in DEX

curatelă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CURATÉLĂ, curatele, s. f. Instituție legală pentru ocrotirea unei persoane care are capacitatea civilă, dar care, din cauza bătrâneții, a unei boli ori infirmități fizice sau a lipsei îndelungate de la domiciliu, nu-și poate administra singură bunurile și apăra interesele. – Din fr. curatelle, lat. curatela.

curatelă (Dicționar de neologisme, 1986)
CURATÉLĂ s.f. Instituție legală pentru ocrotirea și administrarea intereselor unui minor, ale unei persoane atinse de o anumită incapacitate. [< fr. curatelle].

curatelă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CURATÉLĂ s. f. instituție juridică pentru ocrotirea intereselor și administrarea bunurilor unui minor, ale unei persoane atinse de o anumită incapacitate. (< fr. curatelle, lat. curatela)

curatelă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*curatélă f., pl. e (mlat. curatéla, format d. curator, îngrijitor, ca lat. tutéla, d. tutor). Jur. Funcțiunea de curator. A pune pe cineva supt [!] curatelă, a-l pune supt puterea curatoruluĭ.

curatelă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
curatélă s. f., g.-d. art. curatélei; pl. curatéle

curatelă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
curatelă f. sarcina curatorului.

curatelă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CURATÉLĂ, curatele, s. f. Instituție legală pentru ocrotirea unei persoane care are capacitatea civilă, dar care, din cauza bătrâneții, a unei boli ori infirmități fizice sau a lipsei îndelungate de la domiciliu, nu-și poate administra singură bunurile și apăra interesele și nici nu a putut să-și desemneze un reprezentant. — Din fr. curatelle, lat. curatela.