curățătorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CURĂȚĂTORÍE, curățătorii, s. f. 1. Atelier în care se curăță (chimic) obiecte de îmbrăcăminte sau de uz casnic confecționate din țesături; spălătorie chimică.
2. Atelier în care se efectuează curățarea pieselor turnate. [
Var.:
curățitoríe s. f.] –
Curățat +
suf. -orie.