curat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CURÁT, -Ă, curați, -te, adj.,
adv. I. Adj. 1. Lipsit de murdărie, de praf, de pete etc. ◊
Expr. (Substantivat)
A trece (sau
a scrie etc.)
pe curat = a transcrie ceva, fără greșeală sau corectură, pe altă foaie sau pe alt caiet. ♦ (Despre aer) Lipsit de impurități; proaspăt. ♦ (Despre o încăpere, o casă) Bine întreținut; îngrijit. ♦ (Despre vase) Din care se poate mânca sau bea. ♦ (Despre ființe) Care iubește curățenia.
2. Fig. Fără vină, decent, ireproșabil (ca ținută, comportare).
3. Fig. Cinstit, sincer, leal. ♦ Pur, nevinovat, cast.
4. (Despre cer, văzduh) Fără nori; senin, clar. ♦ (Despre apă, lacrimi, pietre prețioase etc.) Transparent, cristalin, limpede.
5. Pur, neamestecat.
Grâu curat. 6. Fig. (Despre voce, glas etc.) Sonor, clar, cristalin.
7. Fig. Lămurit, deslușit, clar, deschis. ◊
Expr. (
Fam.)
Vorbă curată = vorbă spusă fără înconjur, în mod categoric.
8. Veritabil, autentic, adevărat.
9. (În superstiții) Asupra căruia nu apasă un blestem sau o vrajă; care nu este sub influența diavolului. ◊
Expr. Nu-i lucru curat = este ceva la mijloc, a intervenit ceva anormal, nefiresc.
II. Adv. Chiar, precis, întocmai, exact. –
V. cura2.curat (Dicționar de argou al limbii române, 2007)curat, -ă, curați, -te adj. 1. (
d. infracțiuni) fără urme vizibile care să ducă la identificarea făptașului.
2. (
d. infractori) cu alibi.
3. legal, care nu este în afara legii.
curat (Dicționaru limbii românești, 1939)curát, -ă adj. (d. lat.
curatus, îngrijit, curat, acurat, saŭ d.
côlatus, part. d.
côlare, a strecura. V.
cur 2). Pur, limpede:
apă curată. Pur, neamestecat:
aur curat. Senin, limpede:
aer curat. Spălat, curățat:
mînĭ [!], rufe, pahare curate. Fig. Nepătat, cast, nevinovat, neprihănit:
cuget curat, dragoste curată. Curatu adevăr, puru adevăr.
Sărac și curat, sărac și onest.
Aicĭ nu e lucru curat, e ceva neonest, e vre-o uneltire la mijloc.
Curat la inimă, cu inima curată, fără perfidie.
A ĭeși basma curată, a scoate pe cineva basma curată, a ĭeși, a scoate nevinovat, necompromis (cam iron.).
Maĭca Prea Curată, Maĭca Domnuluĭ. Adv. În mod curat, fără pată, fără murdărie:
om curat îmbrăcat saŭ
îmbrăcat curat, curte măturată curat. Adevărat, clar:
ĭ-am spus curat că nu vreaŭ. Acest om e curat dracu, e chear [!] dracu, e dracu gol.
Curat că e dracu, adevărat că e dracu.
Curat așa, chear așa.
Pe curat, pe o hîrtie curată după ce aĭ redactat definitiv:
a scrie. a transcrie o scrisoare pe curat.curat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)curát adj. m.,
pl. curáți; f. curátă, pl. curátecurat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)curat a.
1. în opozițiune cu murdar:
apă curată; 2. fig. nepătat:
cu cuget curat; 3. natural:
nu-i lucru curat; 4. sincer:
vorbă curată; 5. fig. onest:
sărac și curat. [Lat. COLATUS, străcurat, limpede]. ║ adv. 1. adevărat:
te om avea curat ca pe o mamă CR.;
2. limpede:
i-am spus curat că nu primesc.curat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CURÁT, -Ă, curați, -te, adj.,
adv. I. Adj. 1. De pe care s-a scos murdăria, lipsit de murdărie, de praf, de pete etc. ◊
Expr. (Substantivat)
A trece (sau
a scrie etc.)
pe curat = a transcrie ceva, fără greșeală sau corectură, pe altă foaie sau pe alt caiet. ♦ (Despre aer) Lipsit de impurități; proaspăt. ♦ (Despre o încăpere, o casă) Bine întreținut; îngrijit. ♦ (Despre vase) Din care se poate mânca sau bea. ♦ (Despre ființe) Care iubește curățenia.
2. Fig. Fără vină, decent, ireproșabil (ca ținută, comportare).
3. Fig. Cinstit, sincer, leal. ♦ Pur, nevinovat, cast.
4. (Despre cer, văzduh) Fără nori; senin, clar. ♦ (Despre apă, lacrimi, pietre prețioase etc.) Transparent, cristalin, limpede.
5. Pur, neamestecat.
Grâu curat. 6. Fig. (Despre voce, glas etc.) Sonor, clar, cristalin.
7. Fig. Lămurit, deslușit, clar, deschis. ◊
Expr. (
Fam.)
Vorbă curată = vorbă spusă fără înconjur, în mod categoric.
8. Veritabil, autentic, adevărat.
9. (În superstiții) Asupra căruia nu apasă un blestem sau o vrajă; care nu este sub influența diavolului. ◊
Expr. Nu-i lucru curat = este ceva la mijloc, a intervenit ceva anormal, nefiresc.
II. Adv. Clar, precis, întocmai, exact. —
V. cura2.