curarisire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CURARISÍRE,curarisiri, s. f. (Înv. și fam.) Acțiunea de a (se) curarisi și rezultatul ei. – V. curarisi.
curarisire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) curarisíre (înv., fam.) s. f., g.-d. art. curarisírii; pl. curarisíri
curarisire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CURARISÍRE,curarisiri, s. f. (Înv. și fam.) Acțiunea de a (se) curarisi și rezultatul ei. — V. curarisi.