curara - explicat in DEX

curara (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CURÁRA s. f. Substanță rășinoasă, de culoare neagră, cu gust amar și miros plăcut, care se extrage din unele plante exotice, având o acțiune toxică foarte puternică, iar ca preparat sintetic este utilizat ca anestezic și împotriva contracțiilor musculare. – Din fr. curare.

curara (Dicționar de neologisme, 1986)
CURÁRA s.f. Substanță rășinoasă foarte toxică, extrasă din unele plante exotice. [< fr. curare < cuv. caraib].

curara (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CURÁRA s. f. otravă vegetală cu acțiune paralizantă, folosită ca anestezic și în numeroase curarizante de sinteză. (< fr. curare)

curara (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
curára s. f., g.-d. art. curárei

curara (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CURÁRA s. f. Substanță de origine vegetală sau animală, ori obținută prin sinteză, cu acțiune paralizantă, utilizată ca anestezic, și la reanimare. — Din fr. curare.