curabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CURÁBIL, -Ă, curabili, -e, adj. Care se poate vindeca. – Din
fr. curable, lat. curabilis.curabil (Dicționar de neologisme, 1986)CURÁBIL, -Ă adj. (
Rar) Care poate fi vindecat, îngrijit. [Cf. it.
curabile, lat.
curabilis].
curabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)CURÁBIL, -Ă adj. care poate fi vindecat, îngrijit. (< fr.
curable, lat.
curabilis)
curabil (Dicționaru limbii românești, 1939)*curábil, -ă adj. (lat.
curabilis). Medicabil, remediabil, care se poate vindeca.
curabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)curabil a. ce poate fi vindecat.
curabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CURÁBIL, -Ă, curabili, -e, adj. Care se poate vindeca. — Din
fr. curable, lat. curabilis.