curătoare (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
curătoáre, curătóri, s.f. (reg.) vas în care curge vinul; curătură (2).
curătoare (Dicționaru limbii românești, 1939)
curătoare f., pl. orĭ (d. cur 2). Cĭubăru în care se scurge mustu saŭ țuĭca curată. V. tocitoare.
curătoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
curătoare f. hârdău în care curge vinul tescuit. [Dela curà].