curăța (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CURĂȚÁ, cúrăț, vb. I.
I. 1. Tranz. și
refl. A face să dispară murdăria, a înlătura impuritățile de pe ceva sau de pe sine. ♦
Tranz. A îndepărta coaja, pielița de pe fructe, legume sau de pe ouă.
2. Tranz. și
refl. A (se) vindeca de o boală (de piele).
3. Tranz. A îndepărta asperitățile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, de pe un obiect, de pe un teren etc., în vederea recondiționării, îmbunătățirii aspectului său pentru unele operații tehnologice ulterioare.
II. Fig. 1. Tranz. și
refl. A (se) scăpa, a (se) salva, a (se) descotorisi (de ceva rău).
2. Refl. (În limbajul bisericesc) A se mântui, a se purifica.
3. Tranz. (
Fam.) A omorî. ♦
Refl. A muri.
4. Tranz. și
refl. A face să rămână sau a rămâne fără nici un ban. [
Var.: (
pop.)
curățí vb. IV] – Din
curat.curăța (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)curățá (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. cúrăț, 2
sg. cúreți, 3
cúrăță; conj. prez. 3
să cúrețe; ger. curățấndcurățà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)curățà v.
1. a face curat:
a curăța casa, haine, mobile; 2. a lua jos coaja, frunzele, solzii:
a curăța cartofi, pește; 3. a se spăla, a se scăpa de cineva, a-l prăpădi.
curăța (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CURĂȚÁ, cúrăț, vb. I.
I. 1. Tranz. și
refl. A face să dispară murdăria, a înlătura impuritățile de pe ceva sau de pe sine. ♦
Tranz. A îndepărta coaja, pielița de pe fructe, legume sau de pe ouă.
2. Tranz. și
refl. A (se) vindeca de o boală (de piele).
3. Tranz. A îndepărta asperitățile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, de pe un obiect, de pe un teren etc., în vederea recondiționării, îmbunătățirii aspectului său pentru unele operații tehnologice ulterioare.
II. Fig. 1. Tranz. și
refl. A (se) debarasa, a (se) salva, a (se) descotorisi (de ceva rău).
2. Refl. (În limbajul bisericesc) A se mântui, a se purifica.
3. Tranz. (
Fam.) A omorî. ♦
Refl. A muri.
4. Tranz. și
refl. A face să rămână sau a rămâne fără nici un ban. [
Var.: (
pop.)
curățí vb. IV] — Din
curat.