cupură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUPÚRĂ, cupuri, s. f. Tăietură;
spec. articol, parte dintr-un articol, anunț etc. decupate dintr-o publicație [
Pr.:
cupüră] – Din
fr. coupure.cupură (Dicționar de neologisme, 1986)CUPÚRĂ s.f. (
Franțuzism) Tăietură; (
spec.) articol, parte dintr-un articol, anunț etc., tăiat dintr-un jurnal. [Pron.
cu-pü-. / < fr.
coupure].
cupură (Marele dicționar de neologisme, 2000)CUPÚRĂ [CU-PÜ-]
s. f. 1. tăietură; (parte dintr-un) articol, anunț etc., tăiat dintr-un jurnal. 2. (fin.) bilet de hârtie, cu imprimare specială, emis ca bancnotă, bani de hârtie și titluri de valoare (acțiuni și obligațiuni). (< fr.
coupure)
cupură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cupúră [
u pron. ü]
s. f.,
g.-d. art. cupúrii; pl. cupúricupură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUPÚRĂ, cupuri, s. f. Tăietură;
spec. articol, parte dintr-un articol, anunț etc. decupate dintr-o publicație [
Pr.:
cupüră] — Din
fr. coupure.