cupură - explicat in DEX

cupură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CUPÚRĂ, cupuri, s. f. Tăietură; spec. articol, parte dintr-un articol, anunț etc. decupate dintr-o publicație [Pr.: cupüră] – Din fr. coupure.

cupură (Dicționar de neologisme, 1986)
CUPÚRĂ s.f. (Franțuzism) Tăietură; (spec.) articol, parte dintr-un articol, anunț etc., tăiat dintr-un jurnal. [Pron. cu-pü-. / < fr. coupure].

cupură (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CUPÚRĂ [CU-PÜ-] s. f. 1. tăietură; (parte dintr-un) articol, anunț etc., tăiat dintr-un jurnal. 2. (fin.) bilet de hârtie, cu imprimare specială, emis ca bancnotă, bani de hârtie și titluri de valoare (acțiuni și obligațiuni). (< fr. coupure)

cupură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cupúră [u pron. ü] s. f., g.-d. art. cupúrii; pl. cupúri

cupură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CUPÚRĂ, cupuri, s. f. Tăietură; spec. articol, parte dintr-un articol, anunț etc. decupate dintr-o publicație [Pr.: cupüră] — Din fr. coupure.