cupulă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÚPULĂ, cupule, s. f. Organ în formă de cupă
1 mică, aflat la baza ghindei și a altor fructe. – Din
fr. cupule, lat. cupula.cupulă (Dicționar de neologisme, 1986)CÚPULĂ s.f. 1. Potir mic în formă de degetar, care se află la baza ghindei și a altor fructe.
2. Structură anatomică în formă de cupă. [< fr.
cupule, cf. lat.
cupula].
cupulă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CÚPULĂ s. f. 1. potir mic în formă de degetar, care se află la baza ghindei și a altor fructe. 2. structură anatomică în formă de cupă. (< fr.
cupule, lat.
cupula)
cupulă (Dicționaru limbii românești, 1939)*cúpulă f., pl.
e (lat.
cúpula, dim. d.
cupa, cupă. V.
cupolă).
Bot. Potir, scobitura în care e așezată floarea saŭ ghinda și care e formată din bracteĭ îndesate.
cupulă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cúpulă s. f.,
g.-d. art. cúpulei; pl. cúpulecupulă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÚPULĂ, cupule, s. f. Organ în formă de cupă
1 mică, aflat la baza ghindei și a altor fructe. — Din
fr. cupule, lat. cupula.