cuptorar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUPTORÁR, cuptorari, s. m. 1. Lucrător la un cuptor (
2).
2. Meseriaș care face cuptoare (
1). –
Cuptor +
suf. -ar.cuptorar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cuptorár s. m.,
pl. cuptoráricuptorar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUPTORÁR, cuptorari, s. m. 1. Lucrător la un cuptor (2).
2. Meseriaș care face cuptoare (1). —
Cuptor +
suf. -ar.