cuptor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUPTÓR, cuptoare, s. n. 1. Construcție de cărămidă, de piatră, de metal sau de lut, pentru copt pâinea și alte produse de panificație. ♦ Cantitate de pâine, de plăcinte etc. care se poate coace o dată. ♦ Platformă zidită în prelungirea vetrei și pe care se doarme la țară. ◊
Expr. A sta (sau a
zăcea) pe cuptor sau
a se muta de pe vatră pe cuptor = a trândăvi.
A aduce (părinților) noră pe cuptor = a se însura. ♦ Despărțitură la mașina de gătit, în care se coc prăjituri, pâine sau se rumenesc mâncărurile.
2. Construcție specială de încălzire, constituită dintr-o cameră cu pereți metalici căptușiți cu material refractar în vederea supunerii unui material la tratamente termice, de topire sau la alte operații tehnologice. ◊
Cuptor de cărămizi = cantitate de cărămizi brute (din argilă) așezate în așa fel încât să poată fi încălzite până la incandescență de un foc central înăbușit.
Cuptor de var = varniță.
3. Fig. Căldură mare; arșiță. ◊ (
Pop.; în sintagma)
Luna lui cuptor = (luna) iulie. –
Lat. *coctorium.cuptor (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cuptór (cuptoáre), s. n. –
1. Construcție de cărămidă, piatră etc. pentru copt pîinea. –
2. Mașină de gătit, plită. –
3. Cantitate de pîine coaptă o dată. –
4. Sobă în casele de țară, vatră. –
5. Arșiță, căldură mare. –
6. Luna iulie. –
Istr. coptor. Lat. *
coctorium (Densusianu,
Rom., XXXIII, 277; Candrea-Dens., 371; REW 2019; Jokl,
BA, IV, 195; DAR);
cf. alb. koftor, abruz. kottora „ceaun”,
calabr. cuttuoru, it. cottoio (Battisti, II, 1140).
Cf. coace. –
Der. cuptorar, s. m. (lucrător la un cuptor);
cuptorie, s. f. (acoperiș de protecție la cuptorul casei, în
Trans.);
cuptoriș, s. n. (
Trans., nișă făcută de obicei pe fundul gropii pentru a pune sicriul lateral). După Capidan,
Raporturile, 223 și Mladenov 251, din
rom. provine
bg. koptor „balegă uscată”; pare însă mai puțin probabilă legătura acestui cuvînt cu
coptură.cuptor (Dicționaru limbii românești, 1939)cuptór n., pl.
oare (lat.
coctorium). Boltă de zid de copt pînea [!] ș. a. Furnal de fabrică, de uzină. Conținutu unuĭ cuptor:
doŭă cuptoare de pîne. Cuptor de cărămizĭ, cărămizĭ crude așezate așa în cît [!] să poată fi arse. S. m.
Pop. Luna luĭ Ĭuliŭ. – Și
cupteor (
eo dift.) în Munt. Mold. și
coptor în Munt. vest. (Teod. P. P. 272).
cuptor (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)cuptór, -oare, s.n. –
1. Vatră, sobă, în care se coace pâinea.
2. Arșiță, căldură mare.
3. Denumirea populară pentru luna iulie. – Lat. *coctorium.
cuptor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cuptór s. n.,
pl. cuptoárecuptor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cuptor n.
1. boltă rotundă în zidărie unde se coace pâinea;
2. cuptor mare la o fabrică de topit sau de ars var, cărămidă, cărbuni;
3. sobă închisă de cuptor, într’o casă țărănească, pe care se culcă iarna;
4. cantitate de pâine ce conține un cuptor:
să mănânce două cuptoare de pâine Isp.;
5. luna cea mai caldă a anului, Iulie:
în temeiul lui Cuptor. [Lat. COCTORIUM].
cuptor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUPTÓR, cuptoare, s. n. 1. Construcție de cărămidă, de piatră, de metal sau de lut, pentru copt pâinea și alte produse de panificație. ♦ Cantitate de pâine, de plăcinte etc. care se poate coace o dată. ♦ Platformă zidită în prelungirea vetrei și pe care se doarme la țară. ◊
Expr. A.sta (sau
a zăcea)
pe cuptor sau
a se muta de pe vatră pe cuptor = a trândăvi.
A aduce (părinților) noră pe cuptor = a se însura. ♦ Despărțitură la mașina de gătit, la aragaz, în care se coc prăjituri, pâine sau se rumenesc mâncărurile.
2. Construcție specială de încălzire, constituită dintr-o cameră cu pereți metalici căptușiți cu material refractar în vederea supunerii unui material la tratamente termice, de topire sau la alte operații tehnologice. ◊
Cuptor de cărămizi = cantitate de cărămizi brute (din argilă) așezate în așa fel încât să poată fi încălzite până la incandescență de un foc central înăbușit.
Cuptor de var = varniță.
3. Fig. Căldură mare; arșiță. ◊ (
Pop.; în sintagma)
Luna lui cuptor = (luna) iulie. —
Lat. *coctorium.