cupros (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUPRÓS, -OÁSĂ, cuproși, -oase,adj. (
Chim.) Cu cupru (monovalent). –
Cupru +
suf. -os.cupros (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*cuprós (cu cupru monovalent)
(cu-pros) adj. m.,
pl. cupróși; f. cuproásă, pl. cuproásecupros (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUPRÓS, -OÁSĂ, cuproși, -oase, adj. (
Chim.) Care conține cupru (monovalent). —
Cupru +
suf. -os.