cupronichel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUPRONÍCHEL s. n. Denumire dată aliajelor de cupru și nichel. – Din
germ. Kupronickel, fr. cupro-nickel.cupronichel (Dicționar de neologisme, 1986)CUPRONÍCHEL s.n. Aliaj de cupru și nichel. [Cf. germ.
Kupronickel, fr.
cupronickel].
cupronichel (Marele dicționar de neologisme, 2000)CUPRONÍCHEL s. n. aliaj de cupru și nichel. (< fr.
cupronickel)
cupronichel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cuproníchel (cu-pro-) s. n.cupronichel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUPRONÍCHEL s. n. Denumire dată aliajelor de cupru și nichel. — Din
germ. Kupronickel, fr. cupro-nickel.