cuprinzător - explicat in DEX

cuprinzător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CUPRINZĂTÓR, -OÁRE, cuprinzători, -oare, adj. Care cuprinde mult; care are un conținut bogat; care conține esențialul. ◊ Expr. Scurt și cuprinzător = a) formulă prin care se arată că o expunere este redusă la esențial; b) fără nici o discuție, categoric, e în zadar să mai lungim vorba. [Var.: coprinzătór, -oáre adj.] – Cuprinde + suf. -ător.

cuprinzător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cuprinzătór (cu-prin-) adj. m., pl. cuprinzătóri; f. sg. și pl. cuprinzătoáre

cuprinzător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CUPRINZĂTÓR, -OÁRE, cuprinzători, -oare, adj. Care cuprinde mult; care are un conținut bogat; care conține esențialul. ◊ Expr. Scurt și cuprinzător = a) formulă prin care se arată că o expunere este redusă la esențial; b) fără nicio discuție, categoric, e în zadar să mai lungim vorba. [Var.: coprinzătór, -oáre adj.] — Cuprinde + suf. -ător.