cuprindere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUPRÍNDERE, cuprinderi, s. f. Acțiunea de
a (se) cuprinde și rezultatul ei. ♦ Încadrare, atragere într-un domeniu de activitate. ♦ (
Înv.) Conținut (al unei opere). ♦ (Rar) Interior. [
Var.:
copríndere s. f.] –
V. cuprinde.cuprindere (Dicționaru limbii românești, 1939)cupríndere f. Acțiunea de a cuprinde. Ocupațiune militară, cucerire:
cuprinderea Plevneĭ, a Budapesteĭ.cuprindere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cupríndere (cu-prin-) s. f.,
g.-d. art. cuprínderii; pl. cupríndericuprindere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUPRÍNDERE, cuprinderi, s. f. Acțiunea de
a (se) cuprinde și rezultatul ei. ♦ Încadrare, atragere într-un domeniu de activitate. ♦ (
Înv.) Conținut (al unei opere). ♦ (Rar) Interior. [
Var.:
copríndere s. f.] —
V. cuprinde.