cuprinde (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUPRÍNDE, cuprínd, vb. III.
I. Tranz. 1. A prinde, a apuca ceva de jur împrejur cu mâinile sau cu brațele. ♦
Tranz. și
refl. recipr. A (se) îmbrățișa. ♦ (
Înv.) A lua prizonier; a captura.
2. Fig. A îmbrățișa cu privirea; a vedea; a înțelege, a cunoaște. ♦ A închide în sine; a îngloba.
3. (Despre o haină) A fi potrivită pentru corpul cuiva.
4. (
Reg.) A bara, a bloca, a închide un drum.
I-a cuprins calea. II. 1. Tranz. (Și
fig.) A acoperi din toate părțile; a învălui.
2. Tranz. A pune stăpânire; a cuceri. ♦
Fig. (Despre idei, mișcări sociale) A pătrunde în...; a atrage. ♦
Fig. (Despre stări fizice sau sufletești) A apuca, a stăpâni.
3. Refl. A-și mări averea; a se îmbogăți.
III. Tranz. 1. (Despre corpuri) A umple un spațiu cu volumul sau cu dimensiunile sale; a ocupa.
2. (Despre numere) A include, a conține în valoarea, în mărimea pe care o reprezintă.
Numărul patru cuprinde de două ori numărul doi. ♦
Refl. A intra de... ori (în alt număr).
Numărul doi se cuprinde de două ori în numărul patru. ♦ (Despre texte) A fi alcătuit din..., a îngloba în structura sa...; a avea în compoziția sa... ♦ (Despre epoci istorice sau geologice) A se întinde pe o perioadă de... [
Perf. s. cuprinséi, part. cuprins. –
Var.:
coprínde vb. III] –
Lat. comprendere (=
comprehendere).
cuprinde (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cuprínde (cuprínd, cupríns), vb. –
1. A prinde, a apuca ceva de jur împrejur cu brațele. –
2. A îmbrățișa. –
3. A înconjura, a împresura. –
4. A ocupa, a invada. –
5. A cuceri, a cîștiga. –
6. A se îmbogăți, a se umfla. –
7. A include, a îngloba. –
8. A înțelege, a pricepe. –
9. A se extinde, a acoperi, a învălui. –
10. A acoperi cheltuielile, a echilibra. –
11. A reprezenta o cantitate. –
12. A conține. -
Lat. comprehēndēre (Pușcariu 451; Candrea-Dens., 1449; REW 2106; DAR);
cf. it. comprendere, prov.,
fr.,
cat. comprendre, sp.,
port. comprender, cuvinte în general dezvoltate cu sensurile 1 și 8. –
Der. cuprins, s. n. (împrejmuire; proprietate; ocupație, invazie);
necuprins, s. n. (infinit);
cuprinzător, adj. (încăpător; care cuprinde).
cuprinde (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cuprínde (a ~) (cu-prin-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. cuprínd, 1
pl. cupríndem, 2
pl. cupríndeți; perf. s. 1
sg. cuprinséi, 1
pl. cuprínserăm; conj. prez. 3
să cupríndă; ger. cuprinzấnd; part. cuprínscuprinde (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cuprinde v. Mold. V.
coprinde.cuprinde (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUPRÍNDE, cuprínd, vb. III.
I. Tranz. 1. A prinde, a apuca ceva de jur-împrejur cu mâinile sau cu brațele. ♦
Tranz. și
refl. recipr. A (se) îmbrățișa. ♦ (
Înv.) A lua prizonier; a captura.
2. Fig. A îmbrățișa cu privirea; a vedea; a înțelege, a cunoaște. ♦ A închide în sine; a îngloba.
3. (Despre o haină) A fi potrivită pentru corpul cuiva.
4. (
Reg.) A bara, a bloca, a închide un drum.
I-a cuprins calea. II. 1. Tranz. A acoperi din toate părțile; a învălui.
2. Tranz. A pune stăpânire; a cuceri. ♦
Fig. (Despre idei, mișcări sociale) A pătrunde în...; a atrage. ♦
Fig. (Despre stări fizice sau sufletești) A apuca, a stăpâni.
3. Refl. (
Pop.) A-și mări averea; a se îmbogăți.
III. Tranz. 1. (Despre corpuri) A umple un spațiu cu volumul sau cu dimensiunile sale; a ocupa.
2. (Despre numere) A include, a conține în valoarea, în mărimea pe care o reprezintă.
Numărul patru cuprinde de două ori numărul doi. ♦
Refl. A intra de un anumit număr de ori în alt număr.
Numărul doi se cuprinde de două ori în numărul patru. ♦ (Despre texte) A fi alcătuit din..., a îngloba în structura sa...; a avea în compoziția sa... ♦ (
Refl.) (Despre epoci istorice sau geologice) A se întinde pe o perioadă de... [
Perf. s. cuprinsei, part. cuprins. —
Var.:
coprínde vb. III] —
Lat. comprendere (=
comprehendere).