cuprare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUPRÁRE, cuprări, s. f. Acțiunea de
a cupra și rezultatul ei; arămire. –
V. cupra.cuprare (Dicționar de neologisme, 1986)CUPRÁRE s.f. Acțiunea de a cupra și rezultatul ei. [<
cupra].
cuprare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CUPRÁRE (‹
cupru)
s. f. Acoperire a unei piese cu un strat subțire de cupru, pe cale electrolitică sau prin deplasare chimică, cufundînd obiectele în soluții de săruri de cupru.
cuprare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cupráre (cu-pra-) s. f.,
g.-d. art. cuprắrii; pl. cuprắricuprare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUPRÁRE, cuprări, s. f. Acțiunea de
a cupra și rezultatul ei; arămire. —
V. cupra.