cupra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUPRÁ, cupréz, vb. I.
Tranz. A arămi. – Din
cupru.cupra (Dicționar de neologisme, 1986)CUPRÁ vb. I. tr. A acoperi pe cale electrolitică suprafața obiectelor de lemn, de ipsos etc. cu un strat subțire de cupru. [Cf. fr.
cuprer].
cupra (Marele dicționar de neologisme, 2000)CUPRÁ vb. tr. a acoperi un obiect metalic cu un strat de cupru. (< fr.
cuprer)
cupra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cuprá (a ~) (cu-pra) vb.,
ind. prez. 3
cupreázăcupra (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUPRÁ, cuprez, vb. I.
Tranz. A acoperi suprafața unor obiecte metalice cu un strat de cupru; a arămi. — Din
cupru.