cupolă - explicat in DEX

cupolă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CUPÓLĂ, cupole, s. f. Partea de formă semisferică, poligonală sau eliptică care alcătuiește acoperământul unui dom, unei turle sau unui mare edificiu; boltă. – Din fr. coupole.

cupolă (Dicționar de neologisme, 1986)
CUPÓLĂ s.f. 1. Construcție executată din zidărie, din metal etc. asemănătoare bolții; boltă. 2. Structură anatomică în formă de boltă. ♦ Parte boltită a unui aparat. [< it. cupola, fr. coupole].

cupolă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CUPÓLĂ s. f. 1. boltă semisferică a unui edificiu. 2. structură anatomică în formă de boltă. 3. parte boltită a unui cuirasat, a unei turele, parașute etc. 4. formă de teren semisferică, provenită din nivelarea unui inselberg. (< fr. coupole)

cupolă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cúpolă f., pl. e (it. cúpola [de unde fr. coupole], dim. d. cupa, cupă. V. cupulă). Dom, turn boltit și nu prea înalt, cu partea de sus emisferică. Fort. Acoperiș boltit supt [!] care staŭ adăpostite tunurile uneĭ cetățĭ. – Ob. cupólă (după fr.). Cp. cu virgulă, célulă, pílulă, góndolă.

cupolă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cupólă s. f., g.-d. art. cupólei; pl. cupóle

cupolă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cupolă f. turnul cu bolta unei biserici.

cupolă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CUPÓLĂ, cupole, s. f. Partea de formă semisferică, poligonală sau eliptică care alcătuiește acoperământul unui dom, unei turle sau unui mare edificiu; boltă. — Din fr. coupole.