cupolă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUPÓLĂ, cupole, s. f. Partea de formă semisferică, poligonală sau eliptică care alcătuiește acoperământul unui dom, unei turle sau unui mare edificiu; boltă. – Din
fr. coupole.cupolă (Dicționar de neologisme, 1986)CUPÓLĂ s.f. 1. Construcție executată din zidărie, din metal etc. asemănătoare bolții; boltă.
2. Structură anatomică în formă de boltă. ♦ Parte boltită a unui aparat. [< it.
cupola, fr.
coupole].
cupolă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CUPÓLĂ s. f. 1. boltă semisferică a unui edificiu. 2. structură anatomică în formă de boltă. 3. parte boltită a unui cuirasat, a unei turele, parașute etc. 4. formă de teren semisferică, provenită din nivelarea unui inselberg. (< fr.
coupole)
cupolă (Dicționaru limbii românești, 1939)*cúpolă f., pl.
e (it.
cúpola [de unde fr.
coupole], dim. d.
cupa, cupă. V.
cupulă). Dom, turn boltit și nu prea înalt, cu partea de sus emisferică.
Fort. Acoperiș boltit supt [!] care staŭ adăpostite tunurile uneĭ cetățĭ. – Ob.
cupólă (după fr.). Cp. cu
virgulă, célulă, pílulă, góndolă.cupolă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cupólă s. f.,
g.-d. art. cupólei; pl. cupólecupolă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cupolă f. turnul cu bolta unei biserici.
cupolă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUPÓLĂ, cupole, s. f. Partea de formă semisferică, poligonală sau eliptică care alcătuiește acoperământul unui dom, unei turle sau unui mare edificiu; boltă. — Din
fr. coupole.