cuplu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÚPLU, cupluri, s. n. 1. Pereche formată din persoane (de sex opus).
2. (
Fiz.) Sistem compus din două forțe antiparalele. – Din
fr. couple.cuplu (Dicționar de neologisme, 1986)CÚPLU s.n. 1. Pereche, reunire de două persoane bazată pe o legătură constantă sau datorată unei apropieri accidentale.
2. (
Fiz.) Sistem de două forțe antiparalele și de aceeași intensitate.
3. Piesă de construcție plasată transversal în coca unei ambarcații sau în fuzelajul unui avion. [< fr.
couple].
cuplu (Marele dicționar de neologisme, 2000)CÚPLU s. n. 1. pereche de două persoane de sex opus. ◊ lucruri de același fel considerate împreună. 2. sistem de două forțe egale și de sensuri opuse. 3. piesă de construcție plasată transversal în coca unei ambarcații sau a fuzelajului. (< fr.
couple)
cuplu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cúplu (cu-plu) s. n.,
art. cúplul; pl. cúpluricuplu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÚPLU, cupluri, s. n. 1. Pereche formată din persoane (de sex opus).
2. (
Fiz.) Sistem compus din două forțe antiparalele. — Din
fr. couple.