cuplet - explicat in DEX

cuplet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CUPLÉT, cuplete, s. n. 1. Scurtă piesă muzicală vocală, cu conținut vesel sau satiric inspirat din actualitățile zilei, în care toate strofele textului se cântă cu același refren. ♦ Cântec intercalat între scenele unui vodevil. ♦ Secțiune intercalată între refrenele unui rondo. 2. Poezie satirică alcătuită din mai multe strofe și un refren. 3. Strofă a unui cântec sau a unei poezii terminată printr-un refren. – Din fr. couplet.

cuplet (Dicționar de neologisme, 1986)
CUPLÉT s.n. Cântec sau poezie satirică cu mai multe strofe și un refren. ♦ Strofă a unui cântec, a unei poezii. ♦ Episod intercalat între refrenele unui rondo. [Pl. -te, -turi / < fr. couplet].

cuplet (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cuplét (cupléte), s. n. – 1. Strofă. – 2. Cîntecel. – 3. (Înv.) Joc popular. Fr. couplet. Pentru ultimul sens, cf. arg. cuplerai, s. n. (bordel), din germ. Kupplerei. – Der. cupletist, s. m. (cîntăreț).

cuplet (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CUPLÉT s. n. 1. piesă muzicală vocală cu conținut satiric în care toate strofele textului se cântă pe aceeași melodie. 2. poezie satirică cu mai multe strofe și un refren. ◊ strofă a unui cântec, a unei poezii. 3. secțiune intercalată între refrenele unui rondo. ◊ cântec intercalat între scenele unui vodevil. (< fr. couplet)

cuplet (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cuplét n., pl. e (fr. couplet, d. couple, păreche [!], d. lat. cópula, cópulă. V. adept). Complect [!] (pe la 1860). Strofă.

cuplet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cuplét (cu-plet) s. n., pl. cupléte

cuplet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cuplet n. strofă ce face parte dintr’un cântec.

cuplet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CUPLÉT, cuplete, s. n. 1. Scurtă piesă muzicală vocală, cu conținut vesel sau satiric, inspirat din actualitățile zilei, în care toate strofele textului se cântă cu același refren. ♦ Cântec intercalat între scenele unui vodevil. ♦ Secțiune intercalată între refrenele unui rondo. 2. Poezie satirică alcătuită din mai multe strofe și un refren. 3. Strofă a unui cântec sau a unei poezii terminată printr-un refren. — Din fr. couplet.