cupiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUPÍU, cupiuri, s. n. Bilet de hârtie cu imprimare specială (emis ca monedă sau ca ban cu anumită valoare nominală). –
Et. nec.cupiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)CÚPIU s. n. bilet de bancă, cu imprimare specială, emis ca monedă cu o anumită valoare nominală.
cupiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cupíu s. n.,
art. cupíul; pl. cupíuricupiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUPÍU, cupiuri, s. n. Bilet de hârtie cu imprimare specială (emis ca monedă sau ca ban cu anumită valoare nominală). —
Et. nec.