cupit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUPÍT, -Ă, cupiți, -te, adj. (
Reg.) Zgârcit. – Din
cupi (puțin folosit, „a strânge” <
scr.).
cupit (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)cupít, cupítă, cupíți, cupíte, adj. (reg.)
1. încrețit, zbârcit, cu cute.
2. (fig.) avar, zgârcit.
cupit (Dicționaru limbii românești, 1939)cupít, -ă adj. (d.
cupesc).
Vest. Rar. Avar, zgîrcit.
cupit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cupít (
reg.)
adj. m.,
pl. cupíți; f. cupítă, pl. cupítecupit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUPÍT, -Ă, cupiți, -te, adj. (
Reg.) Zgârcit. — Din
cupi (puțin folosit, „a strânge” <
sb.).