cupeŭ - explicat in DEX

cupeu (Dicționarul limbii române contemporane, 1980)
CUPÉU, cupeuri, s.n. (Înv.) 1. Trăsură de lux, închisă. 2. Compartiment pentru călători într-un vagon de cale ferată.

cupeu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CUPÉU, cupeuri, s. n. 1. Trăsură (sau, în trecut, automobil) de lux, închisă, în general cu două locuri, în care vizitiul stă în exteriorul caroseriei. 2. Compartiment de călători într-un vagon de cale ferată. [Var.: (rar) cupeá s. f.] – Din fr. coupé.

cupeu (Dicționar de neologisme, 1986)
CUPÉU s.n. Trăsură închisă, cu patru roți, cu o singură banchetă în fund. ♦ Automobil care are în spate un compartiment acoperit, închis, pentru persoane. ♦ Compartiment de vagon, de diligență etc. care are o singură banchetă. [< fr. coupé].

cupeu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cupéu (cupéuri), s. n. – 1. Trăsură, berlină. – 2. Compartiment într-un vagon de cale ferată. – Var. (înv.) cupea. Fr. coupé.

cupeu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CUPÉU s. n. 1. trăsură de lux închisă, cu două locuri, la care vizitiul stă pe capră. 2. compartiment de vagon, de diligență etc. cu o singură banchetă. 3. automobil de forma cupeului (1). (< fr. coupé)

cupeŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
cupéŭ n., pl. urĭ (fr. coupé, adică „tăĭetură, despărțitură”, d. couper, a tăĭa). Trăsură închisă care are în lăturĭ cîte o ușă cu geam. Compartiment de vagon: cupeŭ de dame. – În Mold. și cupea, f., pl. ele.

cupeu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cupéu (compartiment, trăsură) (înv.) s. n., art. cupéul; pl. cupéuri

cupeu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cupeu n. 1. trăsură de lux cu două locuri; 2. partea de dinainte a unei diligențe; 3. compartiment de vagon de clasa întâia (= fr. coupe).

cupeu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CUPÉU, cupeuri, s. n. 1. Trăsură (sau, în trecut, automobil) de lux, închisă, în general cu două locuri, în care vizitiul stă în exteriorul caroseriei. 2. Compartiment de călători într-un vagon de cale ferată. [Var.: (rar) cupeá s. f.] — Din fr. coupé.