cumătră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cumắtră (-mă-tră) s. f.,
g.-d. art. cumétrei; pl. cumétrecumătră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cumătră f.
1. femeie ce ține pe copil la botez;
2. femeie guralivă și bârfitoare;
3. fig. aplicat la animale (în fabule):
cumătra vulpe.