cuminție - explicat in DEX

cuminție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CUMINȚÍE s. f. (Rar) Cumințenie (1). – Cuminte + suf. -ie.

cuminție (Dicționaru limbii românești, 1939)
cumințíe f. Rar. Cumințenie.

cuminție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cumințíe (rar) s. f., art. cumințía, g.-d. cumințíi, art. cumințíei

cuminție (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cuminție f. înțelepciune, prevedere.

cuminție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CUMINȚÍE s. f. (Rar) Cumințenie (1). — Cuminte + suf. -ie.