cumințenie - explicat in DEX

cumințenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CUMINȚÉNIE s. f. 1. Calitatea de a fi cuminte, purtare bună; seriozitate, cuminție. 2. Înțelepciune, deșteptăciune. ♦ Prevedere, prudență. – Cuminte + suf. -enie.

cumințenie (Dicționaru limbii românești, 1939)
cumințénie f. (d. cuminte). Prudență, înțelepcĭune.

cumințenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cumințénie (-ni-e) s. f., art. cumințénia (-ni-a), g.-d. cumințénii, art. cumințéniei

cumințenie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CUMINȚÉNIE s. f. 1. Calitatea de a fi cuminte, purtare bună; seriozitate, cuminție. 2. Înțelepciune, deșteptăciune. ♦ Prevedere, prudență. — Cuminte + suf. -enie.