cuminecătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUMINECĂTÚRĂ, cuminecături, s. f. (În practicile religiei creștine) Ritual care constituie una dintre cele șapte taine și care constă în gustarea de către credincioși a vinului și a pâinii sfințite de preot, simbol al sângelui și trupului lui Hristos; euharistie, împărtășanie, grijanie. ♦ (
Concr.) Vinul și pâinea care servesc în acest scop. –
Cumineca +
suf. -ătură.