cuminecătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUMINECĂTÚRĂ, cuminecături, s. f. (În practicile religiei creștine) Ritual care constituie una dintre cele șapte taine și care constă în gustarea de către credincioși a vinului și a pâinii sfințite de preot, simbol al sângelui și trupului lui Hristos; euharistie, împărtășanie, grijanie. ♦ (
Concr.) Vinul și pâinea care servesc în acest scop. –
Cumineca +
suf. -ătură.cuminecătură (Dicționaru limbii românești, 1939)cuminecătúră f., pl.
ĭ (d.
cuminec).
Vechĭ. Împărtășanie, grijanie, unu din cele șapte mistere ale bisericiĭ creștineștĭ care, supt [!] forma pîniĭ [!] și a vinuluĭ, reprezentă [!] corpu și sîngele luĭ Hristos.
cuminecătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cuminecătúră s. f.,
g.-d. art. cuminecătúrii; pl. cuminecătúricuminecătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cuminecătură f. una din cele șapte taine ale Bisericii creștine:
împărtășirea creștinilor cu trupul și sângele lui Hristos, sub forma pâinii și a vinului.cuminecătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUMINECĂTÚRĂ, cuminecături, s. f. (În religia creștină) Ritual care constituie una dintre cele șapte taine și care constă în gustarea de către credincioși a vinului și a pâinii sfințite de preot, simbol al sângelui și al trupului lui Hristos; euharistie, împărtășanie, grijanie. ♦ (
Concr.) Vinul și pâinea care servesc în acest scop. —
Cumineca +
suf. -ătură.