cumincior(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CUMINCIÓR, -OÁRĂ,cuminciori, -oare, adj. Diminutiv al lui cuminte. – Cuminte + suf. -ior.
cumincior(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cuminciór adj. m., pl. cumincióri; f. cumincioáră, pl. cumincioáre
cumincior(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CUMINCIÓR, -OÁRĂ,cuminciori, -oare, adj. Diminutiv al lui cuminte. — Cuminte + suf. -ior.
cumincĭor(Dicționaru limbii românești, 1939) cumincĭór, -oáră adj. Fam. Cam cuminte.