cumetriță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CUMETRÍȚĂ,cumetrițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui cumătră. [Var.: (reg.) cumătríță s. f.] – Cumătră + suf. -iță.
cumetriță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cumetríță (pop.) (-me-tri-) s. f., g.-d. art. cumetríței; pl. cumetríțe
cumetriță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CUMETRÍȚĂ,cumetrițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui cumătră. [Var.: (reg.) cumătríță s. f.] — Cumătră + suf. -iță.