cumetrel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CUMETRÉL,cumetrei, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui cumătru. – Cumătru + suf. -el
cumetrel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cumetrél (pop.) (-me-trel) s. m., pl. cumetréi, art. cumetréii
cumetrel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CUMETRÉL,cumetrei, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui cumătru. — Cumătru + suf. -el.