cumaș - explicat in DEX

cumaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CUMÁȘ, (1) s. n., (2) cumași, -e, s. m. și f. 1. S. n. (Înv. și reg.) Stofă (de mătase) pentru rochii. 2. S. m. și f. Soi rău de om; poamă, pramatie. – Din tc. kumaș.

cumaș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cumáș (-șe), s. n. – 1. Brocart. – 2. Stofă de mătase. – 3. Soi, fel al unei persoane. – Mr. cumașă. Tc. kumaș (Șeineanu, II, 148; Miklosich, Türk. Elem., I, 336; Berneker 643; Lokotsch 1240); cf. ngr. ϰουμάσι, alb., bg., sp. kumaš. Sensul 3 este propriu și tc., și s-a propagat la stofă.

cumaș (Dicționaru limbii românești, 1939)
cumáș n., pl. urĭ și e (turc. kumaš, d. ar. komaš; bg. sîrb. kumaš). Rar azĭ. Stofă: un cumaș de rochie. – Și comaș.

cumaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cumáș¹ (mătase) s. n., (sorturi, bucăți) pl. cumáșuri/ cumáșe

cumaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cumáș² (pramatie) (înv., reg.) s. m., pl. cumáși

cumaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cumaș n. 1. stofă de mătase: cumașuri de rochi FIL. 2. fig. om de valoare (mai adesea ironic). [Turc. KUMAȘ].

cumaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CUMÁȘ¹, (2) cumașuri, s. n. 1. (Înv. și reg.) Stofă (de mătase) pentru rochii. 2. Sort, bucată de cumaș¹. — Cf. tc. kumaș.

cumaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CUMÁȘ², -Ă, cumași, -e, s. m. și f. (Înv. și reg.) Om de nimic, rău; poamă, pramatie. — Din tc. kumaș.